Realitate vs "the matrix"

Experimentele ştiinţifice arată că dacă conectăm creierul unei persoane la un tomograf computerizat şi îi cerem să privească un anumit obiect, anumite porţiuni ale creierului se vor activa în timp ce priveşte obiectul. Apoi li se cere să închidă ochii şi să-şi imagineze acelaşi obiect. Şi în timp ce îşi imaginează acelaşi obiect, se activează aceleaşi zone ale creierului, ca şi atunci când îl priveau efectiv. Aceasta îi face pe oamenii de ştiinţă să-şi pună următoarea întrebare: "Cine vede de fapt? Creierul sau ochii?" şi "Ce este realitatea? Ceea ce vedem prin intermediul creierului," "sau ceea ce vedem prin intermediul ochilor?" Şi adevărul este că creierul nu face diferenţa între ceea ce vede efectiv în mediul înconjurător şi ceea ce îşi aminteşte, deoarece în ambele situaţii, se activează practic aceleaşi reţele neuronale. Şi atunci ne punem întrebarea: "Ce este realitatea?"
Am putea deci sa trăim într-un matrix? Într-o lume pe care doar creierele noastre o percep, sau care să fie  indusă creierelor noastre? Şi dacă da, de ce n-ar fi lumea acesta perfectă? de ce pare a exista o "bresă" in sistem astfel încat noi să putem gandi în afara cutiei? să constientizăm posibilitatea ca altcineva sau altceva să ne dirijeze vietile ori să creeze cadrul în care noi să ne ducem existentele? ar fi asta o modalitate de-a evita colapsul utopiei induse? ca anumiti indivizi sa se abata de la opinia generala a mersului lucrurilor si sa dea impresia de liber arbitru si imaginatie?

Cine moare...?

Cine moare..? 
                             de  Pablo Neruda

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.
Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe „i” în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile „responsabile”.

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.
Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că „a fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim…

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi…

În prezentul în care traim, unde obişnuiţa, rutina, efectul de turmă, lipsa poftei de viata tind a deveni normalitate, parca 2 minute de hrana spirituala iti aduc un zambet in coltul gurii si te fac sa reflectezi...chiar poate fi acel ceva despre care sa poti spune "...it made my day!"

Simbolul de masura pentru "valoarea timpului" in Sistemul International

Ca sa iti dai seama cat valoreaza un an, intreaba un student care a picat examenul.
Ca sa iti dai seama cat valoreaza o luna, intreaba o mama care a nascut prematur un copil.
Ca sa iti dai seama cat valoreaza o zi, intreaba pe cineva nascut in 29 februarie.
Ca sa iti dai seama cat valoreaza o ora, intreaba doi indragostiti care abia asteapta sa se intalneasca.
Ca sa iti dai seama cat valoreaza un minut, intreaba un om care a pierdut trenul.
Ca sa iti dai seama cat valoreaza o secunda, intreaba un sofer care tocmai a evitat un accident.
Ca sa iti dai seama cat valoreaza o viata, intreaba-te ce simti cand pierzi pe cineva drag.
Pretuieste fiecare moment!


E mai mult decat explicit, un comentariu aditional e de prisos...asa cum spunea John Keating  (Robin Williams) în Dead poets society (Cercul poeţilor dispăruţi),  "Seize the day, boys. Make your lives extraordinary." (Trăiţi clipa, băieţi! Faceţi-vă vieţile extraordinare!)

Început...

Cred c-ar corect sa explic titlul si adresa blogului pentru inceput.


Doar-un-trecator.blogspot.com


E relativ simplu de oferit o explicatie aici, nu incerc sa ies in evidenta, ci mai degraba sa ies in fata. "Doar un trecator", unul din 6,894 de miliarde. Unii ies in evidenta prin aspect, prin posesiuni, prin comportament iesit din comun, iar altii ies in fata facand ceva diferit, cred ca  aici ma inscriu si eu, unic si original, dar nu ostentativ, incercand sa fac ceva diferit, orientat spre a avea un impact pozitiv in societate, sa schimb lumea din jurul meu. Cred ca da, sunt doar un trecator, dar surpriza va fi cu atat mai mare cand schimbarea va veni dintre "ai nostri".


Autopsia gandurilor


Mintea umana este un mecanism cu adevarat minunat. Avem la nivelul creierului mai multe conexiuni decat toate calculatoarele din lume la un loc. Suntem capabil de un fenomen care la nivel fizic nu poate fi explicat si anume, de a gandi. Suntem in 2011, am ajuns pe luna acum 42 de ani, s-a reusit vindecarea primului caz de SIDA in 2010, avem lasere si arme sofisticate de distrugere in masa, insa nu stim din ce materie e facut gandul. O disectie e binevenita pentru a intelege complexitatea firii umane, intrucat o persoana e atat de greu de definit cu exactitate, incat nu cred ca o carte ar fi suficenta pentru a cuprinde toate variabilele care fac omul sa actioneze asa cum o face. Blogger legist, sa vedem ce iese...