Experimentele ştiinţifice arată că dacă conectăm creierul unei persoane la un tomograf computerizat şi îi cerem să privească un anumit obiect, anumite porţiuni ale creierului se vor activa în timp ce priveşte obiectul. Apoi li se cere să închidă ochii şi să-şi imagineze acelaşi obiect. Şi în timp ce îşi imaginează acelaşi obiect, se activează aceleaşi zone ale creierului, ca şi atunci când îl priveau efectiv. Aceasta îi face pe oamenii de ştiinţă să-şi pună următoarea întrebare: "Cine vede de fapt? Creierul sau ochii?" şi "Ce este realitatea? Ceea ce vedem prin intermediul creierului," "sau ceea ce vedem prin intermediul ochilor?" Şi adevărul este că creierul nu face diferenţa între ceea ce vede efectiv în mediul înconjurător şi ceea ce îşi aminteşte, deoarece în ambele situaţii, se activează practic aceleaşi reţele neuronale. Şi atunci ne punem întrebarea: "Ce este realitatea?"
Am putea deci sa trăim într-un matrix? Într-o lume pe care doar creierele noastre o percep, sau care să fie indusă creierelor noastre? Şi dacă da, de ce n-ar fi lumea acesta perfectă? de ce pare a exista o "bresă" in sistem astfel încat noi să putem gandi în afara cutiei? să constientizăm posibilitatea ca altcineva sau altceva să ne dirijeze vietile ori să creeze cadrul în care noi să ne ducem existentele? ar fi asta o modalitate de-a evita colapsul utopiei induse? ca anumiti indivizi sa se abata de la opinia generala a mersului lucrurilor si sa dea impresia de liber arbitru si imaginatie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu